10 apr. 2009

O dimineata memorabila

Soarele bland din aceasta frumoasa dimineata mi-a aruncat sufletul in timp, acum vreo 18 ani si in spatiu, la Costinesti. Costinestiul a fost vara torida a adolescentei mele ce se orienta spre tinerete. Taramul fagaduintei la margine de mare, Mecca inimii mele, inger si demon, muma si ciuma. Cand pogoram piciorusul pe peron izbucneam in lacrimi de fericire, cand il puneam de pe peron in tren, la plecare, aveam sufletul zdrentuit ca o batista in care si-au suflat mucii 5 tunuri.
Costinestiul a fost casa primelor indragosteli. Indragosteli de vara, e adevarat, dar indragosteli sincere si pure. Indragosteli imberbe, la care am fost predispusi noi toti cei ce-am iubit Costinestiul. Dar sa nu mai lungesc introducerea si sa va spun de ce soarele de azi mi-a adus aminte de momentele magice de atunci.
Era seara, eram in discoteca Ring. Va suna cunoscut? Daaaa, Ringul era ceva aparte. In Ring se incheia fiece noapte. Serile incepeau in rockoteca, eram rocker. Dupa ce-mi burtalizam creierii cu niste scuturaturi de plete si ficatii cu niste vodka “Soricelul”, imi alinam mintea cu niste muzica dance (imi placea si aia, ce sa fac…) si ochii cu pustoaicele de 15 - 16 ani din Ring. Deci eram acolo, in mijlocul Ringului. Si undeva, printre toti si toate, am vazut-o pe ea. O fetiscana ca un boboc de trandafir. Ce ma privea. Intens. Si io pe ea. Printre latzele bretonului lung. Eu aveam bretonul lung. Parca si ea. Ce mai, indragosteala s-a creat in doar cateva secunde. Privirile au fost suficiente. Au urmat vreo 3 bluzuri la sentiment si apoi fireasca invitatie la un suc. Da, eram copii, da, nu exista invitatia la cafea, cred ca nici nu beam cafea pe atunci.
Dar aveam nevoie de intimitate pentru povesti. In Ring nu aveam cum. La cort - unde locuiam - nu aveam cum. Stateam vreo 6 in cort de 4 persoane, vreo 2 erau deja cazuti pe acolo. Pentru o terasa nu aveam bani. Era saracie mare, eram un fericit cu buzunare sparte. Asa ca am invitat-o, romantic, la malul marii. Noapte. Valurile sa ni se sparga de sufletele injectate cu emotie si fericire. Sa privim stelele si sa ne spunem despre noi. Pentru ca nisipul era cam rece, am recuperat din cort 2 pături. Cu ultimul maruntis am luat si un suc. Aveam in gura gust de petarde de la tigari ieftine si vodka soricelul. Da, fumam, da, beam. Eram rocker, trebuia sa le fac, ce naiba… Cu sucul trebuia sa-mi schimb aromele din gura ca sa o pup. Nu prea tindeam spre mai mult decat pupat, dar trebuia sa o pup. Iar buzele aveau textura unui perete uscat la soare dupa ce au facut mâţele pipi pe el.
Si ne-am pupat. Si ne-am povestit. Si iar ne-am pupat. Si am vazut rasaritul. Si am adormit pe o patura, sub o patura, cu miros de mare in nas si nisip in plete.
Si simt ceva in somn. Dau din picior. Simt din nou. Ceva ma tragea de papuc. Dau din nou din picior. Iar ma trage. Casc ochii. Soare deja. Ma uit la picioare. Un caine. Ma tragea de sireturi. Vaaaaaai, potaia naibii, fugi de aici! Si dau din picior. Cainele fuge, speriat. Ea inca dormea sub paturica. Readorm. Ceva ma trage de picior. Deschid ochii mult mai repede. Era tot el, cainele. Fugi ba de aici, nu auzi?! Ma ridic in cur si ma fac ca-l lovesc cu o piatra. Fuge. Ea dormea. Incerc sa readorm.
Readorm. Ceva ma trage de picior. Era deja prea mult, ma enervasem cu adevarat. Avand inca moaca infundata in paturica dau drumul unui suvoi inspaimantator de vorbe grele (pentru acea varsta):
- Sa te ia toti dracii de potaie afurisita si amarata, sa te duci fix la ma-ta vagabond nenorocit, iti dau un picior in cap de te ia lesinul, dispari pana nu te arunc in mare!
Si aud:
- Buna dimineata, Politia, actele la control.

Ce fac si ce as face

E simplu. Nu e nici 6 dupa-amiaza si incepe sa se insereze.. Ploua marunt si e frig. Ce as face?
Pai as vrea sa fiu in Grecia. Pe o insula. Nu stiu pe care, ca-mi plac mai multe. As vrea sa fiu la plaja. Soarele nu mai arde atat de tare la ora asta. Sa stau alene pe un sezlong, sub un palmier, sa privesc marea albastra, albastra. Cu o bere Mythos in mana. Sa fac o baie. Sa ma scufund, doar doar gasesc o comoara. Sa ies si sa stau la soare. Pana dispare apa de pe mine si ramane pielea sarata. Apoi sa fac o baie in piscina hotelului. In asfintit. Sa ascult muzica greceasca. Sa beau o gura de whiskey, sa ma arda pe interior. Sa fac un dus, sa ma imbrac in culori deschise. Si sa merg la o taverna. Sa mananc bine si sa beau un vin. Iar apoi om mai vedea noi. Asta as face.
Ce voi face? Pai pentru ca ne este extrem de lene, mie si sotiei, sa ne depalasam prea mult in seara asta rece, vom face o minima aprovizionare a casei. Bunatati. O sa bag o pizza la cuptor. Home made. O bunatate. Alegem un film bun. Mancam pizza si bem un vin rosu. Iar apoi om mai vedea noi. Asta o sa fac.
Tu ce o sa faci? Sau ce ai face?

Lumea femeilor: Machiajul in functie de zodie

Lumea femeilor: Machiajul in functie de zodie

Sub presiune

Uman, prieteneste, cald si cu durere, vreau sa va povestesc ziua mea de ieri. Una din cele mai grele zile pe care le-am avut in ultimii 12 ani. O zi incarcata de durere, de incrancenare, crispare, emotii, frustrari. Ieri am avut gaze. Si va povestesc asta cu toate ca unii spun ca dau prea multe detalii intime. Dar sunt om, voi sunteti oameni.
Daca zambiti, ganditi-va ca poate vi se va intampla si voua. Daca zambiti compatimitor, inseamna ca vi s-a intamplat. Si ca sa va dati seama mai bine despre calvarul meu, pe care-l voi compara fara ezitare cu un travaliu desi nu am nascut pana acum, trebuie sa va spun ca muncesc intr-un birou inchis. Fara geamuri. Intr-o hala extrem de aglomerata. Intr-un american “open space” in care-si castiga painea alti aproximativ 60 de colegi. Iar un om cu bun simt ca mine, cu un obraz atat de subtire incat mi se vad maselele, nu poate elibera presiunea in acel open space….Nu poate deschide supapele…Iar gazele transforma un firav trup uman intr-un vulcan gata de eruptie. Intr-o mina incarcata cu metan si carbuni aprinsi ce sta sa explodeze. Intr-un zacamant de petrol din Arabia Saudita ce sta sa improaste nisipul fierbinte cu aur negru. Asa am fost eu ieri.
Caci de dimineata mi s-a facut foame. Pe la 11. Total atipic. Eu mananc pentru intaiasi data pe la orele 14. De-aia-s slab si cu burta. Era un semn ca ceva se va intampla. Mi-am achizitionat de la bufet doua cornuri. Aluat facut acum 2 ani, incarcat cu chimicale si congelat, bagat la microunde si servit drept “cornuri calde si proaspete”. Rahat… Si cand spun rahat nu vorbesc la figurat. Am decis sa ud cornurile cu un vesel iaurt. Lubrifiant de gat matinal. Ceea ce am si facut.
Nu au trecut 10 minute de la ispravirea cornurilor iaurtate ca m-a luat scurt o tranpiratie. Si din pantec s-a inaltat un geamat. De intestine chinuite. Hait! Ce se intampla?! Crampa de moment - am incercat sa ma linistesc. Dupa alte cateva minute un sunet lugubru. O tonalitate mai agresiva. Si un sentiment de implinire. Mai exact de umflare. Balonare, ca sa o spun pe sleau. Cresteam. Ca un balon pus la teava de gaz. Sau heliu. Ca un prezervativ umplut cu apa ce ia forma chiuvetei. Hait hait!!! M-am uitat in jur. Viata decurgea linistit pentru ceilalti. Zambete, glume, suparari sau indiferenta. Le era bine. La mine ticaia insa un ceas interior. Da, eram o bomba cu ceas. M-am gandit sa fac o plimbare pe afara, sa ma…linistesc. Cand sa o fac a aparut ceva. Profesional. Am amanat. Presiunea crestea. Eu ma desfiguram. Colegii au inceput sa ma intrebe:”te doare ceva, esti nervos, ai o problema, te pot ajuta cu ceva?” Nu, nu prea aveau cu ce sa ma ajute. E o situatie ingrata. Le-am multumit insa si i-am asigurat ca-s ok. Nu eram ok. Din nou am vrut sa fac acea plimbare de depresurizare. Din nou a aparut ceva.
Si uite asa, toata ziua, a aparut cate ceva. In singurul moment in care am ajuns, ma rog, la buda, presiunea disparuse. Subit. Am iesit din buda, a reaparut. Mai puternica, mai mistuitoare, mai coplesitoare. Asa ca am renuntat si am adoptat o strategie linistitoare si acoperitoare. Strategia presupunea evitarea miscarilor bruste. Am circulat doar rectiliniu si uniform. Am evitat salturile, urletele, enervarea extrema, asezarile subite pe scaun. Cand ma durea stomacul atat de tare incat imi venea sa ma stramb, zambeam. Asa, ca un rictus. Dar colegii ma percepeau drept fericit si bine dispus, nu consumat interior.
Ziua de ieri a avut 94 de ore pentru mine. De chin si autocontrol. Mi-am dat seama ca pot face fata oricarei situatii. Sunt mai puternic, mai dur, sunt zeu. Total. Ajuns acasa am zis ca gata, pot scapa de povara ce mi-a distrus ziua si nervii. Eram sigur ca voi declansa o eliberare de forta si energie ce va misca seismografele de la Vrancioaia. Vor porni sirenele in oras. Americanii, chinezii si rusii vor intra in grad maxim de alerta. Rachetele nucleare se vor inalta cu botul spre luna. Dar, asa cum deja intuiti, nu s-a mai intamplat nimic. Nimic…Iar zambetul meu atat de sarmant a revenit. Pe bune.

Ai fost si tu binecuvantat cu momente unice ca al meu?