10 apr. 2009

Sub presiune

Uman, prieteneste, cald si cu durere, vreau sa va povestesc ziua mea de ieri. Una din cele mai grele zile pe care le-am avut in ultimii 12 ani. O zi incarcata de durere, de incrancenare, crispare, emotii, frustrari. Ieri am avut gaze. Si va povestesc asta cu toate ca unii spun ca dau prea multe detalii intime. Dar sunt om, voi sunteti oameni.
Daca zambiti, ganditi-va ca poate vi se va intampla si voua. Daca zambiti compatimitor, inseamna ca vi s-a intamplat. Si ca sa va dati seama mai bine despre calvarul meu, pe care-l voi compara fara ezitare cu un travaliu desi nu am nascut pana acum, trebuie sa va spun ca muncesc intr-un birou inchis. Fara geamuri. Intr-o hala extrem de aglomerata. Intr-un american “open space” in care-si castiga painea alti aproximativ 60 de colegi. Iar un om cu bun simt ca mine, cu un obraz atat de subtire incat mi se vad maselele, nu poate elibera presiunea in acel open space….Nu poate deschide supapele…Iar gazele transforma un firav trup uman intr-un vulcan gata de eruptie. Intr-o mina incarcata cu metan si carbuni aprinsi ce sta sa explodeze. Intr-un zacamant de petrol din Arabia Saudita ce sta sa improaste nisipul fierbinte cu aur negru. Asa am fost eu ieri.
Caci de dimineata mi s-a facut foame. Pe la 11. Total atipic. Eu mananc pentru intaiasi data pe la orele 14. De-aia-s slab si cu burta. Era un semn ca ceva se va intampla. Mi-am achizitionat de la bufet doua cornuri. Aluat facut acum 2 ani, incarcat cu chimicale si congelat, bagat la microunde si servit drept “cornuri calde si proaspete”. Rahat… Si cand spun rahat nu vorbesc la figurat. Am decis sa ud cornurile cu un vesel iaurt. Lubrifiant de gat matinal. Ceea ce am si facut.
Nu au trecut 10 minute de la ispravirea cornurilor iaurtate ca m-a luat scurt o tranpiratie. Si din pantec s-a inaltat un geamat. De intestine chinuite. Hait! Ce se intampla?! Crampa de moment - am incercat sa ma linistesc. Dupa alte cateva minute un sunet lugubru. O tonalitate mai agresiva. Si un sentiment de implinire. Mai exact de umflare. Balonare, ca sa o spun pe sleau. Cresteam. Ca un balon pus la teava de gaz. Sau heliu. Ca un prezervativ umplut cu apa ce ia forma chiuvetei. Hait hait!!! M-am uitat in jur. Viata decurgea linistit pentru ceilalti. Zambete, glume, suparari sau indiferenta. Le era bine. La mine ticaia insa un ceas interior. Da, eram o bomba cu ceas. M-am gandit sa fac o plimbare pe afara, sa ma…linistesc. Cand sa o fac a aparut ceva. Profesional. Am amanat. Presiunea crestea. Eu ma desfiguram. Colegii au inceput sa ma intrebe:”te doare ceva, esti nervos, ai o problema, te pot ajuta cu ceva?” Nu, nu prea aveau cu ce sa ma ajute. E o situatie ingrata. Le-am multumit insa si i-am asigurat ca-s ok. Nu eram ok. Din nou am vrut sa fac acea plimbare de depresurizare. Din nou a aparut ceva.
Si uite asa, toata ziua, a aparut cate ceva. In singurul moment in care am ajuns, ma rog, la buda, presiunea disparuse. Subit. Am iesit din buda, a reaparut. Mai puternica, mai mistuitoare, mai coplesitoare. Asa ca am renuntat si am adoptat o strategie linistitoare si acoperitoare. Strategia presupunea evitarea miscarilor bruste. Am circulat doar rectiliniu si uniform. Am evitat salturile, urletele, enervarea extrema, asezarile subite pe scaun. Cand ma durea stomacul atat de tare incat imi venea sa ma stramb, zambeam. Asa, ca un rictus. Dar colegii ma percepeau drept fericit si bine dispus, nu consumat interior.
Ziua de ieri a avut 94 de ore pentru mine. De chin si autocontrol. Mi-am dat seama ca pot face fata oricarei situatii. Sunt mai puternic, mai dur, sunt zeu. Total. Ajuns acasa am zis ca gata, pot scapa de povara ce mi-a distrus ziua si nervii. Eram sigur ca voi declansa o eliberare de forta si energie ce va misca seismografele de la Vrancioaia. Vor porni sirenele in oras. Americanii, chinezii si rusii vor intra in grad maxim de alerta. Rachetele nucleare se vor inalta cu botul spre luna. Dar, asa cum deja intuiti, nu s-a mai intamplat nimic. Nimic…Iar zambetul meu atat de sarmant a revenit. Pe bune.

Ai fost si tu binecuvantat cu momente unice ca al meu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Daca ai ceva interesant de spus si vrei sa afle lumea,nu ezita sa faci un comentariu decent .