Doua maini

Cu siguranta vi s-a intamplat si voua, cel putin odata in viata, ceea ce este relatat in povestea de mai jos.

Cate se pot intampla pornind doar de la atingerea a doua maini.
Timida si tacuta, dar increzatoare in farmecul ei, noaptea isi face aparitia acoperind treptat ziua ce se lasa invaluita de intunericul fermecator al noptii, luminata doar de o luna si mii de stele, care asteapta cu nerabdare, parca, sa isi etaleze frumusetea si stralucirea lor inconfundabila.

Misterul nopti este invaluit de doua maini ce se ating, lasand in urma lor o tacere profunda, o tacere invadata de zgomotul fiorilor care parca au pus stapanire pe trupurile celor doi. Fiori care vor sa evadeze. Fiori care iti dau sentimentul adolescentin, sentiment care iti permite sa visezi cum atingi stelele, sentiment care te inalta pana la nori, sentiment care iti permite sa muti muntii din loc.

E de ajuns o simpla atingere, pentru ca viata ta sa capete un nou sens, o noua forma, o noua dorinta, care sa te faca sa te dedici in permanenta realizarii si implinirii ei.O noua viata in care tot ce conteaza sunt acele doua maini.
Cu o simpla atingere suntem in stare de trairi care ne urca pana la cele mai inalte culmi ale extazului. Suntem in stare sa transmitem si sa primim emotii, fiori si sentimente, ce ne inalta sufletul. Sentimente ce ne fac sa ne dorim sa fim mai buni, mai onest si mai curati, lucruri pe care nu credeam ca suntem in stare sa le traim, si sa le oferim.

Descoperim sentimente noi, nedescoperite pana atunci, sau redescoperim sentimente de mult apuse undeva intr-un colt al sufletului, al inimii noastre, sentimente pe care am uitat sa le “hranim”, sentimente care ne incalzesc sufletul inghetat de rautatea ce ne inconjoara.

Doua maini, o singura atingere, ocrotita de noaptea ce o vegheaza, ca un luceafar nestins.