Breeeeeee, ce aveti cu mieeeeeiiii?! Noi, mieeeeiiiii, suntem genetic construiti sa induiosam prin cum aratam, cum ne comportam, prin ceea ce suntem. Si vooooi, piosi creeeestini, abia asteptati sa ne luati gatul. Ii tot dati in sus si in jos cu hai sa fim mai buni, iertatori, milosi, suflete mari si candide. Iar cand ne vedeti, mici si pirpirii, va curg deja balele. Nu ne mai vedeti ochii mari si mirati. Nu ne mai vedeti blanita creata si diafana. Nu ne vedeti cat de delicati si copilarosi suntem.Ne-am nascut si noi acum cateva luni. Din dragostea mamei oaie batrana cu braul de lana. Si a tatalui berbec incornorat. Am vazut lumina zilei intr-o stana mizerabila. Si am fost nevoiti sa ascultam din Day One manelele pe care si le punea la casetofon ciobanul beat. Abia ce-am apucat sa ne punem pe picioare. Abia ce am inceput sa fugim pe campul inverzit. Uitati-va, abia ce a dat coltul fraged al ierbii. Si voi vreti sa ne taiati gatul fragil cu uriase cutitoaie. Ne dati pe mana acelor barbabi fara inima, pitoresc numiti macelari. Huidume patate de sange. Calai ce nu ne vad sufletul, masini facute special pentru ucis. Suntem si noi copii, chiar daca suntem copii de oaie. Vrem sa ne bucuram de viata, de flori, de apa limpede si cristalina, vrem sa facem cacareze multe si marunte. Vrem sa crestem mari si puternici. Sa devenim berbeci babarditori ori oi babardite ce aduc pe lume mieeeeei. Mieeeeeei ca noi.Uitati-va in ochii nostri. Atingeti-ne boticul umed si rece. Simtiti-ne speranta. Dorinta. Viata. Inocenta. Noi ne vom apropia de voi. Nu ne va fi teama. Inca nu stim ce-i teama, rautatea lumii. Nu stim ca doar invocand un “obicei” voi, oamenii, fiintele supreme, sunteti in stare sa ne retezati viitorul dintr-o miscare. De ce nu mancati oi batrane? Si-au incheiat misiunea, oricum trag sa moara. Nu pe mama. Pe ma-sa… De ce nu mancati berbeci?! Au luat-o deja razna. Spuneti ca va place gustul de miel. Ala de berbec e mai bun. Mai puternic. Mai pregnant. In plus puteti sa va faceti din coarne cuier.Lasati-ne sa traim. Vrem sa traim. Dati-ne o sansa la viata. Mancati varza. Ori soia. Nu ne inchideti ochii. Nu ne furati glaaaasul. Nu ne beliti blaniti. Suntem doar niste copii. Reinviati-ne speranta.Multumesc.
NOTA MEA: Pofta buna.
Postări
Are dreptate,bietul miel...suntem niste animale de prada,fara suflet...de dragul unei traditii,jertfim vieti,fara sa nepese.
RăspundețiȘtergereIti vine sa devii vegetarian.....glumesc...e asa de gustoasa carnea de miel..frageta...mmm,abia astept sa ma infrupt.
RăspundețiȘtergereSAlut, bag de seama ca sunt pareri,pro si contra. Ma bucur. Chestia cu mielul e ca si alte chestii, puii pentru pane, pui nu gaini si multe altele. Fac parte din viata de zi cu zi. Eu am avut parte de experiente triste cu un porc, se numea Ghita, venea si manca de la mine din mana, se culca pe jos de placere cand imi auzea glasul. A fost transformat in carnati, mezeluri si multe gratare si fripturi. Ori te transformi in vegetarian ori nu mai plangi. Nu mi-a iesit nici una din variante.
RăspundețiȘtergere